1 an - nunta de hartie | 2 ani - nunta de bumbac | 3 ani - nunta de piele |
4 ani - nunta de fructe | 5 ani - nunta de lemn | 6 ani - nunta de zahar |
7 ani - nunta de lana | 8 ani - nunta de bronz | 9 ani - nunta de salcie |
10 ani - nunta de tinichea | 11 ani - nunta de otel | 12 ani - nunta de matase |
13 ani - nunta de dantela | 14 ani - nunta de fildes | 15 ani - nunta de cristal |
20 ani - nunta de portelan | 25 ani - nunta de argint | 30 ani - nunta de perla |
35 ani - nunta de coral | 40 ani - nunta de rubin | 45 ani - nunta de safir |
50 ani - nunta de aur | 55 ani - nunta de smarald | 60 ani - nunta de ametist |
65 ani - nunta de alabastru | 70 ani - nunta de platina | 75 ani - nunta de diamant |
Petitul
Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu
prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le
cere consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de
cele mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii
sunt instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se
casatoreasca. Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau
dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea
unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.
Inelul de logodna
Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care
aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa
unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna sugera statutul
social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat
piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca
dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare si
mai scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o
adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta
la mana pentru totdeauna
Ploconul
Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe
care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau alt
tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau
sampanie, grau, ulei, zahar. Conform traditiei, mirii se duc la nasi
neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu
ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul trebuie sa inspecteze
cu atentie ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos
primeste darul: "Da, finule! Da ploconul incoace si sa fie cu
noroc!". Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam saracut
ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest
lucru inseamna ca nu este de acord sa-i naseasca.
Cavalerii de onoare
In vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara
acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea
cu ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau
prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa
inimii sale de incercarile familei de a o recupera.
Barbieritul mirelui
Acest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul
dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se
preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura
neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa
grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe
cel care il barbiereste. In tot timpul barbieritului, ceilalti
cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub
piciorul mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie, caci daca
ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni
barbat.
Voalul miresei
Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea
altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si
eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina o
mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta voal nu
sunt deloc placute. Voalul isi are originea in perioada in care
casatoriile erau aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata
viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci era prea
tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze casatoria.
Gatitul miresei
Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa
imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde
in parul miresei voalul si parura (de cele mai multe ori, mireasa
are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa
incat nasa doar se preface, miscand un pic de voal).
Hora miresei
Aceasta hora se mai numeste si `nuneasca` si are menirea de a
celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru
prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o
hora mare in fata casei miresei.
Turta miresei
La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta
miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti.
Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi
fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.
Asezarea miresei la stanga mirelui
Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand
mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care
doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera,
pentru putea manui sabia.
Verighetele
Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in
Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi
trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de
verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura
directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un
metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si
puritatea sa.
Calcatul pe picior
Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul
pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce
in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.
Marturii
Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale
mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De
regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar
caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata
lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in
biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin asezarea lor pe
masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un
cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele
(eventual poza) mirilor.
Aruncarea cu grau si orez
Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al
belsugului si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia
civila, nu doar la cea religioasa.
Valsul miresei
Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta
melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta
traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde
primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor
este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre
ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive si
pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui
cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia.
Furatul miresei
Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional
romanesc. Mai multi nuntasi, pe ascuns, si feriti de privirile
mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut
numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a
demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o
aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in
sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini
haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la
miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul
are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste rascumpararea,
iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil.
Tortul de nunta
Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru
pe care mirii il impart atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor.
Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna,
dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea
la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat
mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.
Scoaterea voalului
Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in mijlocul nuntasilor,
unde in vazul lumii ii scoate voalul din par. Scosul voalului
semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la
casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il si
inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca
fata s-a transformat in femeie. Voalul scos este prins de mireasa in
parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de catre cea care
va fi prins buchetul aruncat.
Aruncarea buchetului
Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara
a se uita, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea
care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care
a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand.
Aruncarea jartelei
Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe
prin gesturi menite sa aduca zambetul pe chipul invitatilor
(eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartelei sa se
faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in
spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste
umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai
apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se
va insura.
Trecerea pragului
Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in
brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara in caminul
comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul
casei.
Ciorba de potroace
Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o
ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa
(sau la unii dintre socrii), unde continua petrecerea de a doua zi,
denumita si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt invitati
numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un
prilej de a schimba impresii despre nunta si a ii felicita inca o
data pe miri.
Luna de miere
Desi in zilele noastre notiunea de `luna de miere` are o conotatie
pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit
pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi
rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le
tina departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei.
Astfel a inceput sa se formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei
doi singuri si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti
inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi
ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere.
Si de aici notiunea de `luna de miere`.
Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru
Exista cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus.
Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptane sau o
oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei si a generatiilor
care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia)
sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor.
Ceva de imprumut (poseta, un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va
trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a `imprumuta`
norocul si proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe
ori jarteaua sau o batistuta) semnifica
fertilitatea cuplului.